Doua ofuri...

Ca tot ma doare capul de-mi plezneste si cu greu ma pot concentra sa lucrez, am zis sa va impartasesc doua din ofurile mele. Back in Budapest, astea au devenit si mai stringente pentru mine.

1.La Budapesta, controlorii BKV sunt usor de recunoscut de la o posta. Au uniforme bleumarin si o banderola pe brat pe care scrie mare KONTROLL. Asa ai sansa sa scapi de o amenda, alegand fie sa cobori la timp in statia unde sunt, sau sa nu te urci deloc. La Bucuresti, controlorii sunt imbracati ca oamenii obisnuiti, se urca in autobuz, scot legitimatia si Bam!!! Na amenda. Evident, la Budapesta, scopul lor in viata e sa previna blaturile pe transportul in comun. La Bucuresti scopul e sa stranga cat mai multe amenzi usturatoare. For the record, n-am avut parte de nicio amenda pana in prezent, nicaieri. Dar la Budapesta, o uniforma din asta bleumarin m-a salvat de amenda la timp.

2. La Budapesta se recicleaza in draci, pardon my French! Hartie, sticla, plastic, inclusiv capacele de plastic de la sticle....Totul se transforma.Oriunde te uiti, e plin de containerele colorate in galben, verde si albastru, care, la final de week-end sunt pline ochi. Semn ca lumea e constienta de importanta actiunii si majoritatea fac un minim efort de a selecta gunoiul si a repartiza reciclarii ce e de reciclat. Ahh, si aici masina care se ocupa de strans materialul reciclabil vine minim o data pe saptamana. 

La Bucuresti, containerele speciale de reciclat de langa bloc au fost hijacked si acum toate materialele de reciclat fie sunt adunate de tigani, fie zac in jurul containerului. Eu si Alex ne incapatanam sa le punem pe ale noastre in container.

La Ploiesti e si mai rau. Dupa ce ca numeri pe degete containerele - cateva in centru, asa de ochii lumii, in cartiere e si mai rau. Cica o data pe luna vine o masina speciala care strange materialele pe care omul constiincios le-a colectat in cele 3 saptamani si le-a pus in saci special dati de firma respectiva in prealabil (Firma  a dat saci doar pt trei luni - sau or fi zis ca ii reciclam si pe aceia?) Ma rog, de vreun an de cand exista programul asta de reciclare, am prins masina speciala ca sa-i dau hartia o singura data. Si atunci, am alergat dupa ei. In rest...pauza! Cand am plecat i-am lasat bunicii un sac plin de ambalaje de hartie sub scara, cu instructiuni specifice de a da sacul doar masinutzei specializate. Din ce am inteles la telefon, sacul este inca sub scara. Norocul nostru este ca pe strada noastra trece in fiecare joi o batrana tare amarata care strange sticlele de plastic. Le strange una cate una si le duce la o firma care ii plateste acest efort. Despre batranica alta data, deocamdata, asa reciclam noi chinuit acasa.

Agricultura e varza!

Prin acest titlu sec va anunt ca am dat gres in eforturile mele de brav, si mic, agricultor. 

Acum cateva luni am cumparat foarte entuziasmata dintr-un Mega Image seminte diverse - patrunjel, busuioc si salata. Pe care am purces sarguincios sa le plantez fie in ghivece, fie in curtea casei. Am urmat toti pasii, am cerut sfaturi de la oamenii avizati, am tresarit de bucurie cand dupa multe luni de ingrijire atenta, am vazut ca plantele mele dragi dau ceva semne de aparitie.

Cand s-a mai incalzit vremea, am scos ghivecele afara, le-am udat din plin, ca deh, si ele au nevoie de hidratare. 

Acum doua zile a inceput sa se produca inevitabilul. Prima data, am vazut ca au disparut frunzele de salata. Intai am dat vina pe pisicile unor vecini care-mi tranziteaza curtea in plimbarile lor zilnice. Oricum, nu-mi faceam mari sperante cu salata.

Ieri vad ca mi-a disparut busuiocul. Am crezut ca e de vina ploaia care a picat in ultimele zile si mi-a inecat ghiveciul, ergo au disparut si plantele. Cand, ce sa vezi? O gasteropoda se urcase in ghiveci si rontaia de zor la busuioc. Sper ca busuiocul i-a facut bine la stomacul deranjat dupa ce am aruncat melcul ucigas de busuioc in gradina (la momentul de fata, nu-mi pasa daca a supravietuit aterizarii)

Mai am doua ghivece cu patrunjel. Astept sa vad ce soarta vor avea si acestea!

Sper doar ca starea agriculturii romanesti sa nu fie asemanatoare!

CFR-ul te fura pe fatza!

Povesteam acum cateva zile pe Facebook cu niste prieteni despre faptul ca CFR-ul stie sa-mi ia cu nesat bani de bilet, dar nu binevoieste sa-mi dea si ceva mai multa lumina seara ca sa pot citi cand ma intorc cu trenul de la Bucuresti la Ploiesti. Dupa ce m-am revoltat eu, am aflat cum e pe alte rute, am aflat despre experiente feroviare care includ tot soiul de persoane dubioase, cocalari si tzarani ( si nu in sensul rural al cuvantului) si-am zis merci ca pe ruta Bucuresti-Ploiesti lumea este destul de spalata si nu ma incanta in vreun fel.

Desi am avut parte la un moment dat o experienta cu niste persoane de etnie roma care vorbeau atat de tare incat a trebuit sa afle tot vagonul despre cum nunta organizata de soacra mica a ramas in memoria tziganiei pentru totdeauna (a se citi cu ochii dati peste cap aici :) Iar altadata un baietzas incerca sa intre in vorba, doar doar o agata si el o gagica... Nu i-a mers!

Dincolo de pataniile mele feroviare, destule la numar si multe din ele destul de amuzante, CFR-ul e marlan de-a dreptul!

Adica vagoane de Inter-regio fara prize, cu o lumina difuza de-ti bagi degetele in ochi, de multe ori fara lumina la toaleta ( pe ideea - Acolo de ce vrei lumina? Doar n-o sa cosi goblenuri?!?) si cu unii controlori de-o nesimtire crasa! Noi, oamenii obisnuiti trebuie sa platim biletul intreg, iar toti aia care cersesc prin trenuri (mai nou s-au modernizat, isi trag la xerox povestea si ti-o lasa timid pe locul de langa tine s-o citesti - adica dupa ce ca te deranjeaza sa-ti ceara bani, mai trebuie sa te si obosesti ca sa le citesti pomelnicul) nu cotizeaza un leu la CFR. Si n-am vazut vreunul dat jos din tren in mijlocul campului ca vezi domle a sabotat sistemul!

Cand a fost toata nebunia cu nasii CFR arestati chiar mi-a parut rau de oamenii aceia...Adica au salarii destul de mici (unul mi-a zis odata ca are 13 milioane in mana dupa multi ani vechime), isi pierd noptile pe cursele de seara (numai ganditi-va ca pana la Cluj trenul face pe bilet 9 ore, dar de fapt ajunge in 11), au de-a face cu toti betivii si oamenii voiosi in tren (numai eu cati betivi am vazut in tren!). Poate oamenii chiar erau implicati in vreo schema de pagubire a CFR-ului, dar personal decat sa dai CFR-ului banii de bilet intreg, mai bine nasului - ca tot nu ajungi pretul intreg! 

Intr-o tara in care trenurile ar ajunge la timp, n-ar mai avea intarzieri monstruoase din motive sezoniere (iarna intarzie trenul ca s-au contractat sinele de frig sau sunt troiene, vara intarzie ca se dilata sinele de caldura, iar in restul timpului pentru ca se fura cabluri, sine, piulite si orice altceva), as  zice ca n-am motive sa fac blatul... Dar pentru ca in Romania platesti bani grei ca sa astepti ore bune un tren intarziat sau ca sa intarzii la destinatie alte ore bune, sa platesc CFR-ului este jaf curat!

Si nimeni nu face nimic in acest sens...Unde se duc banii nostri platiti pe bilete? Vagoanele sunt asa cum  - daca gasesti prize trebuie sa te rogi sa si mearga, daca vrei la buda, e bine sa-ti iei lanterna cu tine, si multe carti cu tine, ca nu se stie cand ajungi la destinatie. Iar daca aveti bafta sa trebuiasca sa mergeti la Constanta, eu zic sa va mai ganditi daca va luati bilete, ca sincer pe ruta aia nu merita efortul. Trenul are intotdeauna pe putin 2 ore intarziere, pe motiv ca in zona criminalitatea feroviara este in floare si pe masura ce se inlocuiesc cablurile vin altii si le fura. N-am inteles niciodata cum  se poate fura un cablu ingropat langa o linie de cale ferata in mod  sistematic fara ca nimeni sa nu observe ceva, dar oi fi eu prea ingenua, mai stii?

Pe principiul ”Furt din furt se face raiul” CFR-ul fura de la mine, iar de la CFR fura altii!

Liste de liste

De vreo 4-5 ani am dat in damblaua listelor. Fac liste de cumparaturi, liste de carti de citit, liste de teme, liste de prezenta la facultate, liste de subiecte de examen pentru aceeasi facultate, liste de alte chestii de facut...Imi trec pe lista unde trebuie sa merg, cati bani trebuie sa decontez pe la Fisc, asigurari si plati obisnuite, fac liste de emailuri pe care ajung sa le trimit dupa doua saptamani si altele din seria ”Unde-i lista frate, ca fara ea nu ma descurc”.

 Cred ca si in somn fac liste...doar doar n-oi uita ceva...Si uite-asa, tot uit! Pentru ca se pare ca scleroza nu e rezervata doar de la 70 de ani incolo, ci poate sa apara si acum. Si uite-asa ma trezesc peste o saptamana ca trebuia sa sun pe cineva sa urez un ”la multi ani!”, sau ca trebuia sa-mi fac o programare la doctor, sau ca trebuia sa raspund la niste mailuri  ”due yesterday”. Nu mai zic ca atunci cand imi amintesc, trebuie sa fac o lista si mai mare ca nah, daca tot rezolv o problema, hai sa rezolv si altele. La doctor cand ma duc am lista de intrebari si probleme, la cumparaturi lista de personalizeaza  cu ce si unde sa gasesc/caut, iar pentru restul taskurilor, lista nu se termina niciodata...Tot timpul ramane ceva ce n-am cumparat sau mi-am adus aminte prea tarziu, sau n-am gasit.

Ce e ciudat, si-am constientizat in timpul scrierii postului de fata, este ca niciodata nu mi-am facut lista cand am fost sa cumpar lucruri cu adevarat importante - gen haine si carti. Acolo merg inca pe varianta ”dragoste la prima vedere ” care nu m-a dezamagit niciodata. Dar cum pentru acestea doua merg destul de rar la shopping, listele pentru celelalte mi-au acaparat viata.

Apropo, ca mi-am adus aminte...sa-mi fac lista de taskuri pe saptamana asta :)

Voi ce liste aveti?

Aronganța maximă - să răcești de prea multe ori!

Intr-adevar, din aprilie 2011 și pana in prezent am colectionat vreo raceli.

Prima. Vizita la Weimar in aprilie. E frig de crapa bratwurstu' dae eu ma tin pe baricade. E rost de ceva excursie la Buchenwald si cum eu am dezvoltat ceva pasiune macabra pentru astfel de locuri ( mi se trage de la Muzeul Holocaustului din Budapesta) zic ca tre' sa merg. Pana sa ne urcam in autocar se incalzeste. Toate bune si frumoase pana ajungem acolo, unde surpriza...americanii au bombardat lagarul si guess what? e plina camp!!!!! Unde te bate crivatul de aprilie german din toate partile!!! La plecare, bomboana de pe coliva ( ca sa fim in ton ) incepe sa ninga. Seara incepe sa ma usture gatul, pe la miezul noptii nu mai pot inghiti, a doua zi tot drumul zac cu febra in masina. Acasa mai zac ceva zile si uite-asa vine Pastele.

A doua. Ma intorc de la o conferinta de la Cluj unde am stat in bataie unor aparate de aer conditionat. Deci AC-ul e de vina, zic eu. Vin acasa, febra, imi pierd vocea, o recapat, incep sa tusesc si pana pe la inceputul lui iulie cand tre' sa plec in Grecia imi revin.

In Grecia o ard la piscina, in mare, la aer conditionat in camera si in sala de curs, bataia vantului etc. Nimic. Vocea rezista!

Urmeaza apoi Turcia unde la fel ma impartasesc din aer conditionat si curent pe feribot cat cuprinde, suficient sa-mi strambe si creierul, nu doar juma' de fata. Buuun!

Ne intoarcem din Turcia, si ma ia!!!! Raceala crunta, vreo trei saptamani, muci, voce pierduta si regasita mai ceva ca fiul din pilda, tuse incapatanata si mai ales senzatia de moleseala rezultata din caldura infernala din Ploiesti in august, combinata cu raceala. Asta e a treia.

Vine toamna, mai fac doua crize de gastrita si una de oboseala cronica si vine noiembrie cand ajunge in tara amicul Ollie pe care tre' sa-l dadacesc pe la arhive. Ma plimb cu el in lung si-n lat prin Bucuresti, cand simt ca ma ia raceala...Da-i cu Parasinus, Theraflu et co., frectii si-alte nebuneli. In vreo 2 zile trece. Vine week-endul, mergem la munte, acolo toate bune, vin acasa la Ploiesti apoi si ma ia!!!!! Trei saptamani - muci, tuse, voce pierita, dureri si usturime in gat si Maria sa Durerea de Cap! La fiecare tusit sau stranut, ma durea de simtea ca-mi pocneste. A trecut intr-un final (durerea, ca restul mai greu) cu remedii babesti - cartof ras cu spirt pus la cap, sau cu i-a spus un amic "cartoful nuclear". Ahhhh, si cu multi kilowati consumati de perna electrica cu care dormeam in fiecare noaptea.

A trecut si a patra, am inceput sa iau tincturi si remedii naturiste ca deh, imunitatea vraiste.

Sambata simt ca incepe sa ma usture in gat. Mi se pare, zic eu! Deja duminica de dimineata eram bleaga si cu dureri in gat. Luni de dimineata - muci, again.

Deocamdata astept sa vad cum evolueaza lucrurile.

Pana atunci, 

Raman a dumneavoastra,

Aroganta racita