Din nou va bat la cap cu carti faine....

Din seria Ce am mai citit eu in ultima vreme...va recomand cu caldura cartea lui Kazuo Ishiguro - Amintirea palida a muntilor. Ok, stiu ca tipul e faimos pentru Ramasitele zilei, o carte ecranizata minunat cu Anthony Hopkins, Emma Thompson, Christopher Reeves si Hugh Grant - atat de minunat ecranizata incat nu stiu care e mai faina acum, cartea sau filmul...As merge pe varianta cu filmul, ca nah, imi plac detaliile.

Revenind, in vacanta de iarna mi-am permis sa termin si eu o carte inceputa de ceva vreme - Amintirea palida a muntilor, un fel de manifest al interesului meu fata de spatiul asiatic - cred ca mi se trage de cand am vazut pentru prima data Memoriile unei Gheise, acum vreo patru ani.Ma rog, mai am avut eu si ceva fixatii prin liceu cu era Meiji, dar acum incerc sa ma focalizez foarte mult pe minunata cultura asiatica, care are mult prea mult de oferit in comparatie cu cat timp am eu la dispozitie..

Care-i povestea? O tipa aflata probabil in her fifties, Etsuko, transplantata in minunatul si ploiosul British countryside isi aminteste de tineretea petrecuta la Nagasaki, in perioada de reconstructie a orasului, imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Romanul frapeaza doar prin normalitatea unei vieti firesc evocate. Etsuko isi aminteste de prietena sa Sachiko si fiica ei ciudata Mariko, traumatizata in timpul razboiului de vederea unei mame care vrea sa isi inece bebelusul.Isi aminteste de vizitele socrului sau si de discutiile in contradictoriu pe care acesta le are cu sotul lui Etsuko. Isi aminteste de vara torida din acel an si de sarcina ei cu primul copil - Keiko, fiica sa care a facut o depresie si in studentia sa la Manchester s-a spanzurat. De ce? Nu prea am inteles de ce. Toate astea si le aminteste Etsuko in timpul unei vizite a lui Niki, cea de-a doua fiica a lui Etsuko, care locuieste la Londra si care este replica la traditionalismul valoric japonez al mamei sale. N-am inteles de ce prietena lui Niki scrie un poem despre Etsuko fara a o cunoaste, n-am inteles de ce vrea o ilustrata cu orasul Nagasaki dupa cel de-al doilea razboi mondial, n-am inteles de ce Niki vine sa-si viziteze mama pentru ca apoi sa plece inapoi la Londra, lasand in urma un sentiment de stinghereala.

Dincolo de asta, am reusit sa desprind cateva imagini ale unei Japonii postbelice, cu tristetea si melancolia ei, cu mentalitatile ei si cu oamenii ei sensibili care nu reusesc sa se adapteze. scriitura lui Ishiguro e cursiva si lina ca o apa, curge fara obstacole, te face sa te gandesti de-abia la multe pagini distanta despre cat de triste sunt vremurile descrise si, in acelasi timp, nu isi propune, zic eu, decat sa iti spuna povestea unor oameni, timpuri si locuri, care pot fi oriunde si oricand. Reperele temporale si spatiale folosite de Ishiguro sunt atat de trasparente incat pot fi acum si aici sau atunci si acolo.

Este simpla poveste a unor oameni...o poveste ca oricare alta, menita sa iti umple timpul intr-o zi de iarna...

Enjoy my folks...

XOXO

S-a intamplat in 2009

Nu-mi vine sa cred cat de repede a mai trecut un an…A fost un an atat de plin de evenimente, bune si rele, triste si vesele, nebune si plicticoase etc. De-asta m-am gandit ca ar fi cazul sa fac un oarece bilant de final de an, ca sa stiu mai exact ce-mi doresc la inceput de an;)) Asa ca imi doresc ca anul 2010 sa fie cel putin la fel de intens si de bun ca anul 2009, si daca se mai poate, sa fie si mai bun decat 2009. Logic, nu?

Asa ca o sa incep sa rememorez momentele bune( nimeni nu vrea sa-I fie amintite momentele naspa ale vietii, ce naiba??), acum ca nu au mai ramas urme ale petrecerii de Revelion.

Ce mi s-a intamplat mie in 2009??? Multe, marunte si mari chestii…

…am plecat cu bursa Erasmus la Budapesta, unde am invatat pe pielea mea cum e sa fii exchange student, adica petreceri cat cuprinde, socializat in 5 luni cat altii intr-o viata, dansat pana dimineata, cunoscut oameni interesanti, vazut tot ce se poate prin Budapesta si prin imprejurimi, mancat prea multa ciocolata Boci si prea mult gulash, indragostit iremediabil de ceaiul Pickwick…

…tot la Budapesta, am fost inmatriculata intr-un sistem de invatamant care chiar m-a stimulat intellectual, unde am invatat destul de mult, unde am citit enorm, unde am facut noi pasiuni pentru subiecte precum analiza anti semitismului de-a lungul timpului, politici entice sau drepturile omului – totul datorita unor profi super tari pe care i-am avut acolo…

…am inceput sa invat limba maghiara. Care nu e chiar asa de naspa cum crede toata lumea – chiar am dat un examen la materia asta acolo si am luat 9 – which is great!!! Pentru asta tre’ sa-I multumesc colegei mele din camin Agi care s-a chinuit sa ma invete acuzativul si post-pozitiile( ungurii n-au pre-pozitii, ci post-pozitii – lovely language) si care chiar m-a facut sa-mi doresc sa continui si in tara cu invatatul limbii asteia imposibile…va anunt cand o sa fac progrese…

…am avut cele mai tari colege de camin – Marta, Daphne si Agi. Impreuna ieseam in oras, la party-uri sau la cumparat mancarea in Tesco . De fapt, cred ca am mers prin Tesco atat de des impreuna incat cred ca aveam si noi dreptul la o reducere acolo. Poate data viitoare. Cel mai amuzant era sa spalam rufele la masinile automate de la etajul 5 – intotdeauna trebuia sa intrebam pe cate cineva cum functioneaza masinile, pentru ca uitam. Si desigur, numai impreuna descindeam la shopping, ca na, trebuia sa is idea cineva cu parerea…

…am avut cel mai tare mentor – Agota, o unguroaica simpatica de la Targu Mures pe care am cunoscut-o la Budapesta si care a avut grija sa iubesc si eu orasul asta la fel de mult ca ea, si care s-a asigurat ca de Sf. Valentin nu stau iarasi in casa singura, asa ca am iesit in Godor la Balkan Beats…Thanks Agota!!!!( de fapt, am mai avut un mentor – Andras, dar nu prea ne-am socializat noi prea mult – tre’ sa va spun ca tipul avea un par lung minunat)

…l-am cunoscut pe Adam, un tip care chiar a fost exhange student in Laponia, la Rovaniemi, si care, dupa 2 saptamani acolo mi-a adus un ren din atelierul de jucarii al Mosului...Evident, in continuare suntem prieteni si vorbim pe Facebook, si speram sa ne revedem curand – ma rog, daca strang bani de zbor pana acolo, p-aci mi-e drumul. Morala fabulei in acest caz pentru divele mele, fata mea, daca ti se pune pat ape un tip, nu mai asculta vocea ratiunii si go for it…ca regretele fac rau la ten!!!!

…am cunoscut-o pe Marta Lehocki, cea mai tare sefa, coordonatoarea mea la Confhotel – Net Kft., firma cu care lucrez ca si collaborator din februarie, si unde fac de toate, de la PR la traduceri…dar, potrivit spuselor Martei, I’ll be the best PR ever…

…am fost europarlamentar irlandez la SIMPE 2009, la Cluj, unde am cunoscut oameni super interesanti, care m-au facut sa imi doresc sa revin si la anul acolo , si delegate al Natiunilor Unite din partea Turciei, in Slovenia, la Ljubljana, la SIMUN 2009. Experienta slovena nu m-a incantat foarte tare, ca doar am facut si o criza de gastrita pe acolo( noroc cu un turc tare simpatic care era student la farmacie si m-a doftoricit – de-acum is fana a Turciei …), dar pana una alta, mi-am mai extins si eu orizonturile. Morala fabulei, nu mai dau in veci bani pe excursii in Slovenia sau Croatia – nu merita. La mare o fi frumos, dar in restul tarii, te cam plictisesti. Parerea mea!!!

…in vara am intalnit-o pe Jack Spintecatoarea a parului, care in loc de tunsoare bob mi-a facut o Hiroshima in par, astfel ca jumatate de an am fost frustrata de felul in care mi-a stat parul. Noroc cu un salonul care tocmai s-a deschis langa mine si unde am dat peste o tipa care s-a chinuit si chiar i-a reusit sa imi repare freaza…

…am avut prima restanta din viata mea, gratie sistemului administrative al Facultatii de Istorie a Univ. Bucuresti. Degeaba m-am intors eu de prin tari straine cu 35 de credite, mai mult decat mi s-a cerut , ca astia au reusit sa incurce un simplu examen intre doua semestre, asa ca m-am trezit dupa 1 octombrie ca tre’ sa mai dau un examen. Am rezolvat-o pana la urma, ca mai sunt si oameni cu inima, dar na…uite-asa imi ies riduri pe frunte…

…mi-am luat carnetul de conducere!!! Dupa ce am avut parte de un instructor care habar n-avea de punctualitate si care mi-a facut praf doua luni de vara, de nu m-am putut duce nicaieri din Ploiesti, mi-am luat si eu ca orice diva care se respecta carnet de conducere. Care evident are o poza oribila, si sta in portofel de vreo 3 luni si, evident nu l-am folosit!!!! De ce sa ma stresez eu pe sosele patriei, cand pot sa stau eu comod in tren si sa vin lejer la mama acasa, fara sa poluez si eu atmosfera…

…am devenit ceva mai ecologista! Va anuntz ca reciclez hartie, plastic si sticla. Desigur, oferta nu e asa de variata, ca in Ungaria unde reciclam si dopurile de la sticle, dar fac si eu ce pot…

…am fost voluntar din partea MAE la Forumul ONG-urilor din tarile de la Marea Neagra. S-a tinut la Hotel Radisson Blu( unde a stat Madonna!!!!!!!) si am avut sansa sa cunosc oameni foarte interesanti, care chiar made my day…de-abia astept editia viitoare…

…am inceput sa devin iritata de toata psihoza asta cu gripa porcina, in conditiile in care sesiunea de comunicari stiintifice de la Alba Iulia la care de-abia asteptam sa merg la sfarsitul lui noiembrie a fost anulata pet imp limitat din cauza izbucnirii focarelor de gripa porcina in centrele universitare( pe varianta, avem si noi, darn u vrem san e mai aduceti si voi!!!)…

..am fost in schimb la sesiunea de comunicari stiintifice de la Bucuresti, unde mi-am redescoperit dragostea pentru viata asta academica si unde, se pare, am facut o adevarata demonstratie de retorica…

…mi-am vazut doua articole publicate, dintre care unul in afara, deci asta inseamna ca-sa buna!!!!

…am devenit fana Lady Gaga si Gossip Girl…

…m-am indragostit de nenumarate ori si pe aici si prin alte tari, dar mi-a trecut repede – a durat suficient de mult ca senzatia aia minunata de indragosteala sa imi dea un avant nemaipomenit ca sa fac cate ceva important pentru viata mea…

…am devenit si eu putin fashion addict, thanks to my fashion guru - Alexa…

…am votat si am fost dezamagita…Shit happens!!!

…am castigat prieteni, am pierdut prieteni, am fost dezamagita de cat de perversi si rai sunt oamenii, am vazut cum unii nu vor decat sa se foloseasca de tine si apoi cand nu mai au nevoie , te lasa balta…

…am fost dezamagita de oameni apropiati si impresionata de alti oameni apropiati…

…am devenit THE MAN OF THE HOUSE iarna asta cand am iesit la lopatat zapada…

Cam atatea…

XOXO