Bloguiesc...de Craciun!!!!

Ho-ho-ho!!!! ce mai faceti dragii Mosului??? Ma rog, dragii Craciunitzei;)), dar asta e alta poveste deja...

Nu ne-am mai auzit de ceva vreme, dar recuperam noi! Motivul... am fost ocupata. Stiu ca e scuza de om mare, si eu inca n-am ajuns acolo( hi-hi-hi!), dar chiar nu mi-am vazut capul de cate am avut de facut. 1. Am intrat la doctorat!!!!!2. Am fost acceptata la Scoala Doctorala Francofona! 3. Tin un seminar!!!!4. Am fost plecata putin in Franta!!!!Ziceti si voi, nu-i destul???

Stiu ca tocmai in ziua de Craciun mi-am gasit si eu sa bloguiesc, insa pana acum nu mi-am gasit nici timp si nici cuvintele. Vedeti voi, asta e primul Craciun fara mama...Si e un Craciun ciudat...sunt doar eu cu bunica si bradutzul nostru ( in familia Voicu-Branda nu se poate Craciun fara brad in casa!!!). Bunica e mai mereu trista, si o inteleg, sarbatoarea nu mai inseamna mare lucru fara puiul ei, iar eu ma simt anti-sociala. Simt ca lipseste ceva si absenta s-a cronicizat...Simt mai trebuia sa fie o persoana in casa si nu e...si e greu..Si mai greu e ca nu stiu cum sa exprim asta. Ma simt singura, dar nu e o singuratate obisnuita. Si de Craciun singuratatea asta ciudata e si mai puternica. E ca si cum ti se fura ceva din suflet si portiunea aia nu mai poate fi recuperata niciodata. O cauti, incerci s-o reconstruiesti in restul zilelor, dar nu reusesti si de Sarbatori se simte acut golul acela.

Zilele trecute am vazut in oras o pisicutza cenusie. Era singura printre multimea de oameni, isi cauta un stapan, sperand ca cineva o va lua acasa de Sarbatori, intr-un camin cald cu papa bun si un loc moale de dormit. Dupa ce am pierdut-o din vedere, m-a lovit plansul pentru ca m-am simtit ca ea. Nu pentru locul cald si moale de sarbatori, dar i-am simtit singuratatea. Si mi-a fost mila de ea ( stiti bine ca nu ma innebunesc eu dupa animale), i-am simtit inima stansa de durere. Spre deosebire de ea, eu am un camin cald si frumos unde sa vin mereu, o am pe bunica mea scumpa si am oameni in jur de care sunt sigura ca ma iubesc si pe care-i iubesc. Si totusi sunt momente ca acesta, cand vreau sa stau singura in lumea mea, pentru ca numai asa o sa pot merge mai departe. Am mai trecut prin asta odata...

De aceea, Craciunul acesta am preferat sa ma dau la fund si sa-mi las sentimentul de singuratate sa-si faca de cap. Cu cat isi face el de cap mai repede, cu-atat il depasesc eu mai usor...Asa ca mi-am sunat din timp oamenii dragi, am vorbit cu ei, mi-am dat telefoanele din obligatie, iar aseara, de Ajun, am preferat sa nu vorbesc cu nimeni. Si azi m-am trezit ceva mai senina...

Si ca sa-mi vindec sufletul pe de-antregul o sa stau cu o carte in brate si o sa ma uit la Home Alone mai incolo si o sa si vorbesc cu lumea!!! Stati chill, ca nu scapati voi asa usor de mine!

Craciun fericit dragilor!

Saramura cu dragoste

A venit toamna folks!!!!

E frig, bate vantul, se innopteaza de pe la 8 si e mereu nor. British weather, dupa mine, numai buna de stat in pat la caldura cu o carte in brate si ceai cald aproape. A venit toamna...e deja 10 septembrie asa ca ar fi timpul sa fac din nou ordine prin dulap, sa-mi scot lucrurile mai groase si sa le pun deoparte pe cele de vara ( la naiba, ca mai aveam vreo 2 rochitze de vara inca nepurtate). Desi mai stau ca desteapta cu geamul deschis toata ziua, am trecut la plapumioara mea draga si la luat Cocolino in brate, sosetele mele lungi de strumf si pijamale groase - asa ca zic ca-s pregatita de o iarna timpurie.

Pana sa vina iarna...ma bucur de toamna ( bine, mai putin de vantul asta criminal care iti ravaseste parul si-ti baga un frig crancen in oase). Azi am avut drum prin piata si chiar am simtit toamna in fiecare miros si culoare. Imaginati-va culorile legumelor si fructelor si mirosul lor proaspat, mirosurile verdeturilor imbinate, o simfonie care te trimite cu gandul la camara bunicii plina cu gemuri, compoturi, muraturi, zacusca si alte conserve. Chiar imi place sa merg la piata...am papornitza mea speciala de cumparaturi, din canepa cu gargaritze pictate si de aproape doi ani is "pietzara". Nu va ganditi ca ma scol cu noaptea-n cap sa fac targuielile - tin prea mult la somn. In schimb, ma pricep sa aleg cele mai frumoase legume si fructe, ma tocmesc si cumpar numai de la producatori - cred eu ca taranul roman inca mai vinde fructe si legume sanatoase si ecologice.

Asa ca azi am profitat de drumul prin piata si am mai cumparat cate ceva, pentru ca, vedeti voi, azi am pus muraturi;))

Nu va ganditi ca am ars-o prea housewife style!!! Deloc! In continuare nu stiu sa gatesc...in afara de omleta, cartofi prajiti, legume cu ceva sos, si o supa de pui care are gust de mancare de spital. Ahh, si mult compot...si d-ala stiu sa fac( asta am invatat eu in Ungaria). In schimb, stiu sa pun muraturi.

Anul trecut le-am pus cu mama. Anul asta le-am pus eu ...bine, cu ceva indicatii de la bunica si Petrisor ( cartea mea de bucate). In mare, am pus castraveti in saramura. Nu va ganditi la borcanele alea amarate din magazin, cu trei castraveti, 2 rondele de ceapa si zeama cat cuprinde. La mine borcanele au castraveti, rondele de morcovi, telina si ceapa, hrean, catei de usturoi, bucatele de conopida, frunze de telina, de dafin si multe boabe de piper si mustar. Ahh, si marar uscat. Si ca sa aibe un gust minunat, am facut o saramura din sare, otet si un pic de miere. Stiu ca suna a combinatie ciudata rau de tot, insa anul trecut au iesit niste minunatii de-ti lingeai degetele. Iar in unul din borcane am ales sa experimentez putin si am adaugat si cateva fasii de ardei capia. Sa vedem ce iese. Desi avand in vedere bucuria cu care m-am ocupat, si lacrimile de la taiat ceapa, eu zic ca o sa iasa ceva tare bun!

Bunica a tot stat pe langa mine cat m-am invartit eu prin bucatarie - sa ne intelegm...bucataria e domeniul ei, deci orice intrus, mai ales aiurita de nepoata care de-abia stie sa dea drumul la cuptor, trebuie urmarit indeaproape si neutralizat daca isi face prea tare de cap. Dupa ce mi-a boscorodit castravetii si ideile culinare, s-a lasat pagubasa si a dat o mana de ajutor la strans capacele borcanelor dupa umplere. Si evident, a urmarit cu un ochi de expert tot procedeul:P.

Deocamdata va arat rezultatul...dar am eu un feeling ca au sa fie deliciosi. Am facut doar 8 borcane, ca doar eu ma infrupt din ei, dar daca sunteti simpatici, poate ma gandesc sa mai si impart. Pana una-alta, tineti-mi pumnii sa iasa grozavi, ca poate asa imi dau si eu in reveneala si invatz sa mai fac si niste chestii comestibile..Stau la rand: friptura la tava in vin, papanasi, baclava, crema de zahar ars, placinta cu branza si sote-ul de ciuperci. Am eu o vaga impresie ca n-o sa se lipeasca prea multe de mine, dar macar incercam, nu?

Pana cand o sa deprind eu skills-urile astea...suspinati dupa muraturile mele!!!!!

XOXO

Suflet amortit

Ok, am promis ca scriu mai des si nu m-am tinut de promisiune...but u know I've been kinda busy. Nu ma plang, ca doar ma stiti...nu-mi place sa-mi plang de mila, but still, lots to do, just one of me to do them all, asa ca am tot amanat sa mai postez cate ceva. Bine, am si avut momente in care n-am stiut ce sa scriu pentru ca tot ce se intampla in jurul meu ma nemultumea si simteam ca daca pun mana pe tastatura nu ar iesi tocmai idei obiective.

Asa ca am profitat de racirea vremii, am trecut la pijamale ceva mai lungi, botosii mei caldurosi si mult ceai cald si m-am gandit sa va povestesc in a doua seara de toamna ce-am mai facut.

In esenta, nu prea multe - stiti doar ca is "barbatul casei", deci, de cand m-am intors din Bulgaria am tinut-o numai in curatenii, masini de spalat overloaded, platit facturi si facut aprovizionari de toamna. Am lucrat, si astept cu drag sa vina octombrie ca sa-mi revad sefa de la Budapesta ( the best in the whole world!!!). Trag cu chiu cu vai de o carte de la Andra - Anticarul din Kabul - o carte minunata din care simt ca invat tot mai mult cu fiecare pagina, si , sa zicem, am dat gata cateva proiecte.

Ahh, si mi-am "facut de cap" cu Ordonanta 58. Adica am stat la coada sa-mi depun declaratiile, am avut parte de replici de genul " nu avem inca normele pe baza carora sa va spunem cum sa completati declaratiile, insa dvs trebuie sa completati declaratiile, n-aveti ce face!" ( epic, nu-i asa?), inca is nedumerita daca in fiecare luna voi face acelasi lucru, si mai ales de ce, dar pe principiul go with the flow, am depus, semnat si astept acum cu interes sa vad ce le mai fata mintea guvernantilor. Eventual sa ma oblige sa platesc vreo taxa pe aerul pe care il respir, cerneala pe care o folosesc la scris, hartie de imprimanta si de ce nu, pe fiecare idee pe care o transpun in practica.

Asta dupa ce am aflat ca Ministrul Apararii face naveta Snagov - Bucuresti cu elicopterul. Saracul, il inteleg, traficul pe DN 1 este cumplit, si sunt treburi presante care ii reclama prezenta la minister si nu in trafic. Insa ma simt ca intr-o tara din aia bananiera, in care toti traim in bordeie iar guvernantii folosesc tacamuri de aur. Si in acelasi timp, ne spun sa fim mai cumpatati.

De-asta ma simt eu amortita de fiecare data cand vin inapoi in tara. Bine, de data asta, intre Bulgaria si Romania nu e prea mare diferenta. Insa ce m-a facut sa simt si mai tare deznadejdea din Romania ( dincolo de Ordonanta 58, functionarii acri care sunt platiti sa se poarte mizerabil cu contribuabilii, si Administratia Finante Publice Ploiesti care se incapataneaza sa-mi trimita decizii de impunere pe numele mamei care nu mai este, si care btw, si-a platit la timp toate impozitele) au fost oamenii.

Dupa o saptamana cu bune si rele ( si muuulte sandwich-uri ) la Sofia, m-am intors acasa plina de energie. De ce ? Pentru ca am intalnit acolo niste oameni foarte frumosi, cu care am vorbit aceeasi limba, niste oameni plini de vise si sperante, care vroiau sa schimbe ceva, incepand cu ei insisi. Dupa o saptamana de debates si fun ( si multe ore nedormite:P) m-am intors acasa, ca sa ma izbesc de niste oameni posaci, lipsiti de viziune, ale caror ganduri se limiteaza doar la prezent, incapabili sa se bucure pentru altii, oameni care pun prea des intrebarea "de ce?" doar pentru a mai afla o informatie pe care apoi o pot transforma in barfa. Sunt oameni care fac ceva doar pentru ca asa e la moda sau ca trebuie ( dar de ce trebuie? cine spune asta? pot sa fac si altfel? - intrebarile acestea nu mai conteaza), oameni pentru care viata se rezuma la ceea ce primesti pe felia de paine zilnica.

Mi-a placut sa cred ca sunt o tipa energica si ca stiu ce vreau de la viata. Intr-adevar, stiu ce vreau - vreau sa imi indeplinesc visele si sa le fac posibile si pe ale celor care imi sunt aproape si pentru asta sunt dispusa sa ma iau la tranta cu orice si oricine. De-asta imi e atat de greu sa inghit tot ce se intampla in jurul meu. De-asta mi-e greu sa accept ca exista oameni de-o varsta cu mine care sunt blazati si refuza sa lupte din start.

Amortita sufleteste ma simt de ceva luni bune. E o stare care vine din motive personale si poate si dintr-o teama de alte lovituri care ar putea sterge si ultimul sentiment ascuns undeva adanc. Dar ma simt si mai amortita pentru ca vad oameni in jurul meu care renunta sa mai simta ceva, renunta sa mai faca eforturi pentru ei insisi in primul rand si imbratiseaza o nepasare crunta. Simt ca pierd din ce in ce mai multi oameni din jurul meu cu care as putea lupta mai departe. Si-mi pare rau pentru ei, pentru ca nu stiu ce pierd.

Luckly, mai sunt si oameni frumosi si plini de speranta, alaturi de care viata, Ordonanta 58 si Romania sunt minunate. Sunt oamenii care nu inceteaza sa spere si sa lupte pentru ceea ce-si doresc. Sunt o multime si ma bucur tare mult sa-i cunosc si ca suntem impreuna in this big pot of ... ( completati voi, ca eu una ma abtin). Pe unii ii stiu de-o viata, pe unii i-am cunoscut recent si toti nu inceteaza sa ma uimeasca prin puterea si energia lor. Way to go guys!!!!! Vorbesc aici de

Nico - care a trecut prin atatea greutati, a pierdut oameni dragi, si tot continua sa zambeasca senin si sa-si urmeze un vis...

Lili - care nu-si doreste nimic mai mult pe lumea asta decat tot ce mai bun pentru Ilinca ei, care a trecut cu zambetul pe buze peste toate lucrurile urate si merge mai departe, cautandu-i povesti cat mai frumoase fetitei ei;

Roxana - care intre ales blat de bucatarie, carut la copil si patutz asortat gaseste timp sa mai stam din cand in cand la o barfa ca intre fete si sa-mi ridice moralul cand am nevoie;

Ovidiu - care stie cum e sa ti se franga sufletul in doua cand pierzi pe cineva drag , dar continua sa creada ca va rasari soarele si pe strada lui, imi trimite constant stiri despre iubirea vietii mele - Mr. Blair, ma asculta cand am nevoie si are incredere intr-un viitor luminos ( si cu vila la munte, sa nu uitam esentialul:P)

Dana si Alexa - divele mele dragi cu care imi place sa visez , sa merg la cumparaturi si sa povestim la un vin fiert cate-n luna si in stele ( fetelor, stiu ca-s datoare, dar las' ca ne vedem noi curand si we catch up)

Alex - care atunci cand mi-a povestit despre internshipul lui, am recunoscut incantarea si pasiunea mea din timpul primului meu internship la MAE

Ana - care asteapta nerabdatoare sa plece la master in Anglia si care va lucra la ONU dupa master sau va pleca in Afghanistan.Good luck sis!!! Sa nu ne uiti cand ajungi in locul lui Ban -Ki-Mun!!!

Laura - care vede numai partea frumoasa a lucrurilor si e molipsitoare. Mie mi-a dat ceva sperante si n-a gresit!!! Si atunci cand ii zambesc ei ochii...sa te tii, deja the world is a better place!

Catalina - care vrea sa organizeze un MUN la Oradea si care m-a uimit prin puterea si idealismul ei, si e o frantura de om. Stii ca poti conta pe noi...venim sa punem umarul cu mare drag!!!

Andra - care e atat de indragostita de Spania si de munca de cercetare incat ma intreb cum de mai suporta Romania unde nu e prea indicat sa te arati pasionat de ceva....

Duti - care te lasa masca prin seninatatea ei si prin felul nonsalant de a fi. Pentru ea, abisul din fata e plin de provocari si nu se lasa pana nu convinge pe toata lumea ca asa si este...

Va multumesc ca va cunosc si ca ati facut ca sufletul meu sa fie macar putin mai dezghetat!!!

XOXO

P.S. urmatorul post sper sa fie recenzia de la Anticarul din Kabul. Tre' sa va arat si voua cat e de faina cartea asta!

Back from Sofia!

Stiti ca va eram datoare cu un post despre my week in Sofia , asa ca iata-l!

Motivul pentru care am trecut la sud de Dunare: de data asta nu-s cumparaturile, ci am fost la SOFIMUN, o simulare ONU foarte dragutza, unde, de data asta, am ars-o ca jurnalist, in speranta ca pot sa ma hodin si eu ...Ti-ai gasit!!!!

Drumul la dus a fost ok...5 intr-o cuseta a CFR-ului, am jucat Mima, am mimat cele mai excentrice si socante chestii( Laura, am facut echipa buna!), ne-am uitat la MASH si Coupling, am facut posta o sticla de cafea si am prins si vreun sfert de ora de somn spre dimineata.

Ajungem la Sofia. Nici naiba din organizatori la gara...Ok, pornim spre hotel, ne cazam si cadem toti lati in pat pana la pranz. Avem wireless in camera si privelistea de la etajul 13 e superba! Yeyyyyyy!!!

Buun...incepe SOFIMUN-ul. Despre organizare, numai de bine. Adica masa de pranz a constat in sandwich-uri. Seriously people, n-am venit aici ca sa tin regim!!!!Vreau carne si eventual si ceva lichid hranitor, adica o ciorba, supa, ce s-o nimeri. Nada...Asa ca vreo 2 zile am protestat vehement si m-am dus la McDonalds'. Pe la sfarsitul saptamanii ni s-a spus ca nu mai au apa imbuteliata, asa ca ar fi cazul sa ne umplem sticlele de la robinet, asa ca am gustat apa de la robinet si in Bulgaria. Are acelasi gust ca si in Bucuresti, de rugina si saracie!

Singura excursie organizata a fost cea la Muzeul National de Istorie, undeva in afara orasului. A meritat , macar pentru imprejurimi si pentru bijuteriile pe care le-am vazut expuse. Pentru cat aur au avut bulgarii, trebuiau sa fie o super tara acum, dar nah, shit happens!!! Plimbarea prin Sofia "cica organizata" nu s-a mai petrecut asa ca am umblat de nebuna si am simtit orasul pe pielea mea. N-a fost prea greu de simtit pulsul orasului, pentru ca seamana izbitor cu Bucurestiul: cersetori, caini vagabonzi, cladiri comuniste, dar cu mult mai multa vegetatie. In mare, e un orasel placut, pe care merita sa-l vezi o data-n viatza si sa mergi mai departe. Am facut poze, am inspirat aerul de Sofia, am dat si peste o sedintza foto cu-o mireasa-n parc, mi-am pus o dorinta si back to hotel, ca trebuia sa ma costumez pentru Political Leader Night.

Si am fost...Cleopatra! Am legat un cearceaf cu 2 ace de siguranta, cu o peruca bruneta cu suvite rosii si cu accesoriile din dotare, am reusit sa par oarecum Cleopatra. Desigur, m-am abtinut sa sar direct pe Cezar, care btw, nu arata deloc rau, dar am format impreuna cu Osama Bin Laden o "noua axa a raului":P. Ia d-aicea nea Bush!!!

N-o sa va plictisesc cu alte detalii despre SOFIMUN - doar recuperam cand ne vedem la o bere/suc/ceai/barfa, nu?

Dupa o saptamana la Sofia am inteles de ce se duc romanii nostri acolo: papa bun si ieftin ( desi nu va apropiati de salate, au mult ustoroi si ceapa si daca nu vreti sa va vomitati stomacul si eventual si ceva ficacior, abtineti-va), tzoale ieftine ( dar vara asta o ard frugal, plus ca geme dulapul de cate am), si privelisti cam ca la noi. Am auzit ca la mare e mai fain, dar poate la anul experimentam si marea, ceva Albena, care va bagati?

Ce mi-a mai placut mie la Sofia? Vecinii si vecinele, hotelul, wireless-ul din camera si menajera care mi-a facut patul, tiramisu din Mall, croissantele de dimineata, automatul de la care beam ceai ( apropo, coffee break insemna cafea sau ceai de la automat, si nimic altceva, asa ca de a doua zi, mi-am adus biscuiti in geanta;)), criza din Consiliul de Securitate care a tinut pana la 4 dimineata, ploaia de toamna care m-a udat cand ne-am intors la hotel la 5 de dimineata, cuvertura de pe pat, pozele pe care le am de acolo, oamenii pe care i-am reintalnit si cei pe care i-am cunoscut acolo, cu promisiunea de a ne vedea si pe la alte MUN-uri.

Insa cand m-am urcat in tren sa vin inapoi acasa, m-am bucurat. Si am rezistat eroic intr-un tren hiper jegos, care dupa ce a intrat in tzara pe la Giurgiu, a luat-o prin Videle ca sa ajunga la Bucuresti. Iar cand m-am dat jos din tren, miroseam mai rau ca aurolacii din Gara de Nord. Dupa experienta cu compania de cai ferate din Bulgaria, promit ca nu mai injur niciodata CFR-ul nostru! Nici macar cand face intarzieri cu orele cand vine din Ardeal!

My advice...daca vreti sa vedeti Bulgaria, merita sa vedeti si Sofia, mai ales daca aveti o companie buna. Si atentie, what happens in Sofia, stays in Sofia, so go for it!

S-ar putea sa aveti ceva probleme cu bulgarii ca is English non-friendly, deci n-o sa inteleaga mare lucru din ce spuneti, dar si voi faceti-va ca ploua, bulgaroaicele is bunaciuni, ei mai putin, sadly, dar u'll figure out something. Just look around, daca sunteti in gashca!

Pana atunci enjoy my pic: Soarele rasare de la sud de Dunare!!!
You know u love me!

XOXO

Back to Blogging

Hello people!
Remember me? Tipa aia dementa care crede in Mos Craciun, iubeste zapada si pe P.G.Wodehouse?

Stiu ca a trecut mult timp de cand nu am mai postat nimic, dar n-am avut nici energia, nici cheful si parca m-au ocolit cuvintele. Vedeti voi, la sfarsitul lui ianuarie, am pierdut omul cel mai drag de pe lumea asta pentru mine. A murit mama... Si de-atunci lumea s-a schimbat cu 360 de grade. Am ramas doar eu si bunica si de bine, de rau a trebuit sa merg mai departe. A fost greu, dar nu ma plang...In continuare este...Si de-asta va spun ca daca tineti la cineva enorm, spuneti-i in fiecare zi ca il/ o iubiti. Eu asta am facut in fiecare zi cat a trait mama, si sunt sigura ca a plecat stiind cat de mult mi-a umplut ea viata si cat de mult m-a modelat pentru viitor. Si pentru asta ii sunt enorm de recunoscatoare!!!

Va dati seama ca vreo cateva luni n-am avut chef de nimic si nimeni. Am ales varianta aia miseleasca, in care nu am vrut sa vorbesc cu nimeni, si oamenii care intr-adevar ma iubesc au stiut si au inteles. Restul, care m-au dezamagit cumplit, nici nu mai conteaza. Pot sa spun ca am fost norocoasa si am avut parte de niste prieteni minunati care au avut grija de mine, nu m-au stresat ( de fapt, s-au limitat la a ma suna destul de rar, pe principiul "mai traiesti?") si nu s-au suparat cand m-am aratat indiferenta sau nepasatoare. De-aia sunt prietenii mei si va iubesc enorm, dragilor!

Si uite asa, incet incet mi-am revenit. Un rol important l-a avut si bunica mea scumpa, care m-a incurajat sa merg mai departe, sa incerc necunoscutul, sa merg la conferinte, simulari si sa scriu articole, mi-a aratat ca nimic nu mai poate fi schimbat acum si ca plansul nu face deloc bine. Datorita ei mi-am revenit si acum sa zicem ca suntem bine amandoua. Sa tot fim si de acum inainte!!!!

Sa va spun ce m-a mai ajutat pe mine sa merg mai departe...energia altora. Ca sa imi ocup timpul si sa nu ramana nicio clipa prada gandurilor negre, m-am implicat in tot felul de chestii, am fost la simulari ONU, am scris articole, am participat la festivaluri studentesti si sesiuni de comunicari stiintifice etc. Si aici am dat peste niste oameni minunati, niste oameni cu o energie debordanta, care m-au facut sa uit ca viata cenusie si sa privesc, macar pret de cateva clipe totul in roz. As umple tot spatiul de aici daca i-as enumera, dar se stiu ei care sunt... S-o tineti tot asa dragii mei, ca veti face pe multi altii fericiti!

Asa ca dupa atata energie si inspiratie de la niste oameni minunati, am zis ca ar fi cazul sa dau ceva in schimb, si sa reincep sa scriu pe blog. Am atatea de povestit, mai ales ca de curand m-am intors de la Sofia, si trebuie neaparat sa va impartasesc gandurile mele despre vecinii de la sud de Dunare.

Pana atunci, stay tuned si sa ne auzim cu bine!!!

You know you love me,

XOXO

Din nou va bat la cap cu carti faine....

Din seria Ce am mai citit eu in ultima vreme...va recomand cu caldura cartea lui Kazuo Ishiguro - Amintirea palida a muntilor. Ok, stiu ca tipul e faimos pentru Ramasitele zilei, o carte ecranizata minunat cu Anthony Hopkins, Emma Thompson, Christopher Reeves si Hugh Grant - atat de minunat ecranizata incat nu stiu care e mai faina acum, cartea sau filmul...As merge pe varianta cu filmul, ca nah, imi plac detaliile.

Revenind, in vacanta de iarna mi-am permis sa termin si eu o carte inceputa de ceva vreme - Amintirea palida a muntilor, un fel de manifest al interesului meu fata de spatiul asiatic - cred ca mi se trage de cand am vazut pentru prima data Memoriile unei Gheise, acum vreo patru ani.Ma rog, mai am avut eu si ceva fixatii prin liceu cu era Meiji, dar acum incerc sa ma focalizez foarte mult pe minunata cultura asiatica, care are mult prea mult de oferit in comparatie cu cat timp am eu la dispozitie..

Care-i povestea? O tipa aflata probabil in her fifties, Etsuko, transplantata in minunatul si ploiosul British countryside isi aminteste de tineretea petrecuta la Nagasaki, in perioada de reconstructie a orasului, imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Romanul frapeaza doar prin normalitatea unei vieti firesc evocate. Etsuko isi aminteste de prietena sa Sachiko si fiica ei ciudata Mariko, traumatizata in timpul razboiului de vederea unei mame care vrea sa isi inece bebelusul.Isi aminteste de vizitele socrului sau si de discutiile in contradictoriu pe care acesta le are cu sotul lui Etsuko. Isi aminteste de vara torida din acel an si de sarcina ei cu primul copil - Keiko, fiica sa care a facut o depresie si in studentia sa la Manchester s-a spanzurat. De ce? Nu prea am inteles de ce. Toate astea si le aminteste Etsuko in timpul unei vizite a lui Niki, cea de-a doua fiica a lui Etsuko, care locuieste la Londra si care este replica la traditionalismul valoric japonez al mamei sale. N-am inteles de ce prietena lui Niki scrie un poem despre Etsuko fara a o cunoaste, n-am inteles de ce vrea o ilustrata cu orasul Nagasaki dupa cel de-al doilea razboi mondial, n-am inteles de ce Niki vine sa-si viziteze mama pentru ca apoi sa plece inapoi la Londra, lasand in urma un sentiment de stinghereala.

Dincolo de asta, am reusit sa desprind cateva imagini ale unei Japonii postbelice, cu tristetea si melancolia ei, cu mentalitatile ei si cu oamenii ei sensibili care nu reusesc sa se adapteze. scriitura lui Ishiguro e cursiva si lina ca o apa, curge fara obstacole, te face sa te gandesti de-abia la multe pagini distanta despre cat de triste sunt vremurile descrise si, in acelasi timp, nu isi propune, zic eu, decat sa iti spuna povestea unor oameni, timpuri si locuri, care pot fi oriunde si oricand. Reperele temporale si spatiale folosite de Ishiguro sunt atat de trasparente incat pot fi acum si aici sau atunci si acolo.

Este simpla poveste a unor oameni...o poveste ca oricare alta, menita sa iti umple timpul intr-o zi de iarna...

Enjoy my folks...

XOXO

S-a intamplat in 2009

Nu-mi vine sa cred cat de repede a mai trecut un an…A fost un an atat de plin de evenimente, bune si rele, triste si vesele, nebune si plicticoase etc. De-asta m-am gandit ca ar fi cazul sa fac un oarece bilant de final de an, ca sa stiu mai exact ce-mi doresc la inceput de an;)) Asa ca imi doresc ca anul 2010 sa fie cel putin la fel de intens si de bun ca anul 2009, si daca se mai poate, sa fie si mai bun decat 2009. Logic, nu?

Asa ca o sa incep sa rememorez momentele bune( nimeni nu vrea sa-I fie amintite momentele naspa ale vietii, ce naiba??), acum ca nu au mai ramas urme ale petrecerii de Revelion.

Ce mi s-a intamplat mie in 2009??? Multe, marunte si mari chestii…

…am plecat cu bursa Erasmus la Budapesta, unde am invatat pe pielea mea cum e sa fii exchange student, adica petreceri cat cuprinde, socializat in 5 luni cat altii intr-o viata, dansat pana dimineata, cunoscut oameni interesanti, vazut tot ce se poate prin Budapesta si prin imprejurimi, mancat prea multa ciocolata Boci si prea mult gulash, indragostit iremediabil de ceaiul Pickwick…

…tot la Budapesta, am fost inmatriculata intr-un sistem de invatamant care chiar m-a stimulat intellectual, unde am invatat destul de mult, unde am citit enorm, unde am facut noi pasiuni pentru subiecte precum analiza anti semitismului de-a lungul timpului, politici entice sau drepturile omului – totul datorita unor profi super tari pe care i-am avut acolo…

…am inceput sa invat limba maghiara. Care nu e chiar asa de naspa cum crede toata lumea – chiar am dat un examen la materia asta acolo si am luat 9 – which is great!!! Pentru asta tre’ sa-I multumesc colegei mele din camin Agi care s-a chinuit sa ma invete acuzativul si post-pozitiile( ungurii n-au pre-pozitii, ci post-pozitii – lovely language) si care chiar m-a facut sa-mi doresc sa continui si in tara cu invatatul limbii asteia imposibile…va anunt cand o sa fac progrese…

…am avut cele mai tari colege de camin – Marta, Daphne si Agi. Impreuna ieseam in oras, la party-uri sau la cumparat mancarea in Tesco . De fapt, cred ca am mers prin Tesco atat de des impreuna incat cred ca aveam si noi dreptul la o reducere acolo. Poate data viitoare. Cel mai amuzant era sa spalam rufele la masinile automate de la etajul 5 – intotdeauna trebuia sa intrebam pe cate cineva cum functioneaza masinile, pentru ca uitam. Si desigur, numai impreuna descindeam la shopping, ca na, trebuia sa is idea cineva cu parerea…

…am avut cel mai tare mentor – Agota, o unguroaica simpatica de la Targu Mures pe care am cunoscut-o la Budapesta si care a avut grija sa iubesc si eu orasul asta la fel de mult ca ea, si care s-a asigurat ca de Sf. Valentin nu stau iarasi in casa singura, asa ca am iesit in Godor la Balkan Beats…Thanks Agota!!!!( de fapt, am mai avut un mentor – Andras, dar nu prea ne-am socializat noi prea mult – tre’ sa va spun ca tipul avea un par lung minunat)

…l-am cunoscut pe Adam, un tip care chiar a fost exhange student in Laponia, la Rovaniemi, si care, dupa 2 saptamani acolo mi-a adus un ren din atelierul de jucarii al Mosului...Evident, in continuare suntem prieteni si vorbim pe Facebook, si speram sa ne revedem curand – ma rog, daca strang bani de zbor pana acolo, p-aci mi-e drumul. Morala fabulei in acest caz pentru divele mele, fata mea, daca ti se pune pat ape un tip, nu mai asculta vocea ratiunii si go for it…ca regretele fac rau la ten!!!!

…am cunoscut-o pe Marta Lehocki, cea mai tare sefa, coordonatoarea mea la Confhotel – Net Kft., firma cu care lucrez ca si collaborator din februarie, si unde fac de toate, de la PR la traduceri…dar, potrivit spuselor Martei, I’ll be the best PR ever…

…am fost europarlamentar irlandez la SIMPE 2009, la Cluj, unde am cunoscut oameni super interesanti, care m-au facut sa imi doresc sa revin si la anul acolo , si delegate al Natiunilor Unite din partea Turciei, in Slovenia, la Ljubljana, la SIMUN 2009. Experienta slovena nu m-a incantat foarte tare, ca doar am facut si o criza de gastrita pe acolo( noroc cu un turc tare simpatic care era student la farmacie si m-a doftoricit – de-acum is fana a Turciei …), dar pana una alta, mi-am mai extins si eu orizonturile. Morala fabulei, nu mai dau in veci bani pe excursii in Slovenia sau Croatia – nu merita. La mare o fi frumos, dar in restul tarii, te cam plictisesti. Parerea mea!!!

…in vara am intalnit-o pe Jack Spintecatoarea a parului, care in loc de tunsoare bob mi-a facut o Hiroshima in par, astfel ca jumatate de an am fost frustrata de felul in care mi-a stat parul. Noroc cu un salonul care tocmai s-a deschis langa mine si unde am dat peste o tipa care s-a chinuit si chiar i-a reusit sa imi repare freaza…

…am avut prima restanta din viata mea, gratie sistemului administrative al Facultatii de Istorie a Univ. Bucuresti. Degeaba m-am intors eu de prin tari straine cu 35 de credite, mai mult decat mi s-a cerut , ca astia au reusit sa incurce un simplu examen intre doua semestre, asa ca m-am trezit dupa 1 octombrie ca tre’ sa mai dau un examen. Am rezolvat-o pana la urma, ca mai sunt si oameni cu inima, dar na…uite-asa imi ies riduri pe frunte…

…mi-am luat carnetul de conducere!!! Dupa ce am avut parte de un instructor care habar n-avea de punctualitate si care mi-a facut praf doua luni de vara, de nu m-am putut duce nicaieri din Ploiesti, mi-am luat si eu ca orice diva care se respecta carnet de conducere. Care evident are o poza oribila, si sta in portofel de vreo 3 luni si, evident nu l-am folosit!!!! De ce sa ma stresez eu pe sosele patriei, cand pot sa stau eu comod in tren si sa vin lejer la mama acasa, fara sa poluez si eu atmosfera…

…am devenit ceva mai ecologista! Va anuntz ca reciclez hartie, plastic si sticla. Desigur, oferta nu e asa de variata, ca in Ungaria unde reciclam si dopurile de la sticle, dar fac si eu ce pot…

…am fost voluntar din partea MAE la Forumul ONG-urilor din tarile de la Marea Neagra. S-a tinut la Hotel Radisson Blu( unde a stat Madonna!!!!!!!) si am avut sansa sa cunosc oameni foarte interesanti, care chiar made my day…de-abia astept editia viitoare…

…am inceput sa devin iritata de toata psihoza asta cu gripa porcina, in conditiile in care sesiunea de comunicari stiintifice de la Alba Iulia la care de-abia asteptam sa merg la sfarsitul lui noiembrie a fost anulata pet imp limitat din cauza izbucnirii focarelor de gripa porcina in centrele universitare( pe varianta, avem si noi, darn u vrem san e mai aduceti si voi!!!)…

..am fost in schimb la sesiunea de comunicari stiintifice de la Bucuresti, unde mi-am redescoperit dragostea pentru viata asta academica si unde, se pare, am facut o adevarata demonstratie de retorica…

…mi-am vazut doua articole publicate, dintre care unul in afara, deci asta inseamna ca-sa buna!!!!

…am devenit fana Lady Gaga si Gossip Girl…

…m-am indragostit de nenumarate ori si pe aici si prin alte tari, dar mi-a trecut repede – a durat suficient de mult ca senzatia aia minunata de indragosteala sa imi dea un avant nemaipomenit ca sa fac cate ceva important pentru viata mea…

…am devenit si eu putin fashion addict, thanks to my fashion guru - Alexa…

…am votat si am fost dezamagita…Shit happens!!!

…am castigat prieteni, am pierdut prieteni, am fost dezamagita de cat de perversi si rai sunt oamenii, am vazut cum unii nu vor decat sa se foloseasca de tine si apoi cand nu mai au nevoie , te lasa balta…

…am fost dezamagita de oameni apropiati si impresionata de alti oameni apropiati…

…am devenit THE MAN OF THE HOUSE iarna asta cand am iesit la lopatat zapada…

Cam atatea…

XOXO