Ca tot ma doare capul de-mi plezneste si cu greu ma pot concentra sa lucrez, am zis sa va impartasesc doua din ofurile mele. Back in Budapest, astea au devenit si mai stringente pentru mine.
1.La Budapesta, controlorii BKV sunt usor de recunoscut de la o posta. Au uniforme bleumarin si o banderola pe brat pe care scrie mare KONTROLL. Asa ai sansa sa scapi de o amenda, alegand fie sa cobori la timp in statia unde sunt, sau sa nu te urci deloc. La Bucuresti, controlorii sunt imbracati ca oamenii obisnuiti, se urca in autobuz, scot legitimatia si Bam!!! Na amenda. Evident, la Budapesta, scopul lor in viata e sa previna blaturile pe transportul in comun. La Bucuresti scopul e sa stranga cat mai multe amenzi usturatoare. For the record, n-am avut parte de nicio amenda pana in prezent, nicaieri. Dar la Budapesta, o uniforma din asta bleumarin m-a salvat de amenda la timp.
2. La Budapesta se recicleaza in draci, pardon my French! Hartie, sticla, plastic, inclusiv capacele de plastic de la sticle....Totul se transforma.Oriunde te uiti, e plin de containerele colorate in galben, verde si albastru, care, la final de week-end sunt pline ochi. Semn ca lumea e constienta de importanta actiunii si majoritatea fac un minim efort de a selecta gunoiul si a repartiza reciclarii ce e de reciclat. Ahh, si aici masina care se ocupa de strans materialul reciclabil vine minim o data pe saptamana.
La Bucuresti, containerele speciale de reciclat de langa bloc au fost hijacked si acum toate materialele de reciclat fie sunt adunate de tigani, fie zac in jurul containerului. Eu si Alex ne incapatanam sa le punem pe ale noastre in container.
La Ploiesti e si mai rau. Dupa ce ca numeri pe degete containerele - cateva in centru, asa de ochii lumii, in cartiere e si mai rau. Cica o data pe luna vine o masina speciala care strange materialele pe care omul constiincios le-a colectat in cele 3 saptamani si le-a pus in saci special dati de firma respectiva in prealabil (Firma a dat saci doar pt trei luni - sau or fi zis ca ii reciclam si pe aceia?) Ma rog, de vreun an de cand exista programul asta de reciclare, am prins masina speciala ca sa-i dau hartia o singura data. Si atunci, am alergat dupa ei. In rest...pauza! Cand am plecat i-am lasat bunicii un sac plin de ambalaje de hartie sub scara, cu instructiuni specifice de a da sacul doar masinutzei specializate. Din ce am inteles la telefon, sacul este inca sub scara. Norocul nostru este ca pe strada noastra trece in fiecare joi o batrana tare amarata care strange sticlele de plastic. Le strange una cate una si le duce la o firma care ii plateste acest efort. Despre batranica alta data, deocamdata, asa reciclam noi chinuit acasa.
