sâmbătă, 25 decembrie 2010

Bloguiesc...de Craciun!!!!

Ho-ho-ho!!!! ce mai faceti dragii Mosului??? Ma rog, dragii Craciunitzei;)), dar asta e alta poveste deja...

Nu ne-am mai auzit de ceva vreme, dar recuperam noi! Motivul... am fost ocupata. Stiu ca e scuza de om mare, si eu inca n-am ajuns acolo( hi-hi-hi!), dar chiar nu mi-am vazut capul de cate am avut de facut. 1. Am intrat la doctorat!!!!!2. Am fost acceptata la Scoala Doctorala Francofona! 3. Tin un seminar!!!!4. Am fost plecata putin in Franta!!!!Ziceti si voi, nu-i destul???

Stiu ca tocmai in ziua de Craciun mi-am gasit si eu sa bloguiesc, insa pana acum nu mi-am gasit nici timp si nici cuvintele. Vedeti voi, asta e primul Craciun fara mama...Si e un Craciun ciudat...sunt doar eu cu bunica si bradutzul nostru ( in familia Voicu-Branda nu se poate Craciun fara brad in casa!!!). Bunica e mai mereu trista, si o inteleg, sarbatoarea nu mai inseamna mare lucru fara puiul ei, iar eu ma simt anti-sociala. Simt ca lipseste ceva si absenta s-a cronicizat...Simt mai trebuia sa fie o persoana in casa si nu e...si e greu..Si mai greu e ca nu stiu cum sa exprim asta. Ma simt singura, dar nu e o singuratate obisnuita. Si de Craciun singuratatea asta ciudata e si mai puternica. E ca si cum ti se fura ceva din suflet si portiunea aia nu mai poate fi recuperata niciodata. O cauti, incerci s-o reconstruiesti in restul zilelor, dar nu reusesti si de Sarbatori se simte acut golul acela.

Zilele trecute am vazut in oras o pisicutza cenusie. Era singura printre multimea de oameni, isi cauta un stapan, sperand ca cineva o va lua acasa de Sarbatori, intr-un camin cald cu papa bun si un loc moale de dormit. Dupa ce am pierdut-o din vedere, m-a lovit plansul pentru ca m-am simtit ca ea. Nu pentru locul cald si moale de sarbatori, dar i-am simtit singuratatea. Si mi-a fost mila de ea ( stiti bine ca nu ma innebunesc eu dupa animale), i-am simtit inima stansa de durere. Spre deosebire de ea, eu am un camin cald si frumos unde sa vin mereu, o am pe bunica mea scumpa si am oameni in jur de care sunt sigura ca ma iubesc si pe care-i iubesc. Si totusi sunt momente ca acesta, cand vreau sa stau singura in lumea mea, pentru ca numai asa o sa pot merge mai departe. Am mai trecut prin asta odata...

De aceea, Craciunul acesta am preferat sa ma dau la fund si sa-mi las sentimentul de singuratate sa-si faca de cap. Cu cat isi face el de cap mai repede, cu-atat il depasesc eu mai usor...Asa ca mi-am sunat din timp oamenii dragi, am vorbit cu ei, mi-am dat telefoanele din obligatie, iar aseara, de Ajun, am preferat sa nu vorbesc cu nimeni. Si azi m-am trezit ceva mai senina...

Si ca sa-mi vindec sufletul pe de-antregul o sa stau cu o carte in brate si o sa ma uit la Home Alone mai incolo si o sa si vorbesc cu lumea!!! Stati chill, ca nu scapati voi asa usor de mine!

Craciun fericit dragilor!