marți, 28 august 2012

Prietenii mei patagonezi

In sfarsit, o veste buna!!! Bunii mei prieteni s-au decis sa plece in Patagonia...pleaca maine.Si-au impachetat rapid casa, am luat cu ei catel, purcel si soacra (adica laptop-uri, kindle-uri cu mii de carti si telefoanele mobile, evident), maine se imbarca la cursa de dimineata spre Argentina, poimaine ajung, dupa multe opri pe continent si peste ocean si apoi cu masina pana in Patagonia.

Si-au luat si casuta deja. E gri, cu etaj, cu multe ferestre sa intre lumina, cu multa verdeata in jur si un lac imens numai bun de ceva pescuit, poate pastravi chiar ( tre' sa dau o fuga numai pentru asa ceva), dar putini vecini ( cred ca de-aia casa lor n-are gard, ca n-are cine sa vina sa le calce iarba), cu un munte mare si plesuv in zare si natura cat cuprinde. Mi-au aratat si mie ceva poze si postez si eu una  ca sa vedeti si sa va minunati.


Imi pare rau ca pleaca, si tocmai in Patagonia. Sper sa aiba conexiune internet ca sa skype-uim din cand in cand si postasul sa ajunga la timp cu bunatatile romanesti pe care o sa li le trimit regulamentar o data la doua luni, ca o data la o luna am convenit sa-mi trimita ei friptura patagoneza.

N-am mai auzit de Patagonia de cand aveam vreo 10 ani si citeam revistele Mickey Mouse cu benzi desenate. Atunci, parca Mickey a plecat sa caute aur in Patagonia si a dat peste niste fantome/cautatori de aur locali care nu auzisera de igiena dentara si haine safari style.

Si va marturisesc ca prada necunostintei mele am crezut ca bravii mei prieteni o sa ajunga sa sape pamantul si sa cearna apele pentru aur si o sa fie atacati de hoarde de pinguini omnivori care au ramas nehraniti de cand a cazut un avion de mici dimensiuni in zona si ei au consumat in tacere pasagerii si caroseria. Ca o sa doarma in corturi si o sa-i manance tantarii, paianjenii si musca tzetze. Ca o sa manance radacini si o sa bea apa din rau si-o sa faca hepatita. Si ca o sa-i manance pestii pirhana cand o sa incerce sa traverseze vitejeste raurile la cotitura fara sa mai astepte urmatorul pod.

Dar mi-au aratat casuta lor si m-am mai linistit. Conform spuselor lui se duc acolo sa faca cercetare intr-un mediu curat si neprihanit. Conform spuselor ei, merg sa citeasca toata ziua si sa se documenteze stand afara in hamac sau lucrand la laptop din chioscul din gradina in zilele ploioase. Si cred ca acolo ploua des la cata vegetatie e si nu trebuie lasata sa se usuce.

Dar fratilor, aveti gradina si hamace si aici, si natura pe deasupra!!! am zis eu nedumerita. De ce tocma-n  Patagonia ca sa se altereze pasta de mici cand v-o trimit prin Posta? Si sa muncesc ca sclava un an ca sa am bani de bilet de avion dus-intors. Ca de autobuz din Argentina pana in Patagonia nici nu mai raman, dar pentru ruta aia am inteles ca au perfectat zborul pe matura!!

Apoi draga noastra, zis-au ei, simteam ca nu mai puteam! Tu draga, nu mai rezistam sa stam aici. Sigur hamace si gradini aveam, dar unde sa mai lucrezi cand vii acasa dupa o zi de munca? Si cum sa faci munca de cercetare si sa o impartasesti tineretului studios al patriei, cand n-ai si tu un acces umil la o baza de date? Si cum sa lucrezi cand te intreaba lumea daca tu chiar crezi ca esti capabil sa te descurci cu-asa o tema de cercetare? (Pai, mai Bula, daca nu eram, nu ma apucam....Doh!!!) 

Cum sa traiesti intr-o tara unde o paine e mai scumpa decat un litru de benzina si fructele din magazin au gust de plastic?

Cum sa te duci aici bou sa votezi in speranta ca te intorci taur si cand colo sa vii vaca?

Cum sa crezi ca poti sa schimbi ceva aici si sa iti arate unul, altul ranjetul stirb - "Nah ma, ce? Te credeai tare? Fraiere!!!! Ha, ha, ha, ha....Ce ti-am zis eu,iarna nu-i ca vara!!!!

Cum sa judece pentru tine unul care se loveste cu capul de mobile si e vai de steaua lui si inca una careia ii place sa scrie povestiri istorice, dar cand vede ca au final fericit le mai infloreste pe alocuri, ca Romania sigur e locul unde Raul invinge Binele?

Cum sa stai intr-un loc unde scolile au pureci de i-a luat si madam ministra de la educatie?

Pai, sa nu pleci? Sa nu-ti dezgropi din pod cuferele bunicii, sa le umpli cu toate bulendrele, sa-ti impachetezi toti pantofii si sa-ti scanezi cartile sa ti le pui pe cele 5 harduri externe de cate un terra fiecare si sa pleci val-vartej?

Sa nu dai naibii patria creditelor cu buletinul, a marinarilor, a neputintei si a groazei si sa iei primul aeroplan incotro vezi cu ochii?

Noi asa ne-am ales cu Patagonia. Dupa ce ficatul n-a mai putut suporta indigestia romaneasca, am deschis calculatoarel, am intrat pe Google si am tastat "loc indepartat" si asa am ajuns la Patagonia. Am luat repede biletele ieftine ca braga ( doar dus, ca la intors te uscau pe principiu, de esti fraier sa vii inapoi, ia si scuipa banul atunci), am gasit si casuta la singura firma de imobiliare, ieftina si ea ( cred ca e un program de Prima Casa, ca sa isi sprijine popularea tertoriului), am impachetat rapid, ne-am luat un robot telefonic pe care am inregistrat un mesaj lacrimogen de despartire pentru oricine suna si peste cateva ore suntem in avion.

Si nu va e teama de necunoscut?

Ei ashh, cum sa ne fie? Pai acolo, vecinul e la 5 km deci nu mi-e teama ca vine si-mi sparge geamurile sau imi distruge gardul pentru ca i-am zis sa dea muzica mai incet, nu ma mai deranjeaza nimeni cand citesc si sigur nu se mai intreaba nimeni de ce fac cercetare, nu-mi mai fura nimeni sculele din gradina cand le las peste noapte, nu mai tre sa ma lupt cu zapada s-o dau incolo si-ncoace si sa vina masina/vecinul cu pricina si s-o zvarle iar la mine pe alee, o sa mananc mancare orgnica din propria ferma, unde n-o sa folosesc chimicale, ci doar balegar ca ingrasamant natural ( o sa trebuiasca sa investesc intr-un cal si doi magari, sa-mi iau caruta si sa facem un scurt curs de familia Robinson) si-o sa ma trezesc in fiecare zi cu muntele in fata ochilor, nu ca aici cand ma uitam pe fereastra si vedeam parabolica vecinului care vrea sa prinda Playboy channel pe pirateste, ca el e prea smecher sa plateasca un canal in plus la astia de la RDS.

Bye-bye madam Romania. We will miss you not!!!

P.S. Acesta este un pamflet. Personajele nu sunt fictive, dar calatoria lor in Patagonia da! Totusi, tineti minte ca au vrut la un moment dat sa plece acolo, dar zborul era prea scump! Deocamdata!