marți, 3 august 2010
Back to Blogging
Hello people!
Remember me? Tipa aia dementa care crede in Mos Craciun, iubeste zapada si pe P.G.Wodehouse?
Stiu ca a trecut mult timp de cand nu am mai postat nimic, dar n-am avut nici energia, nici cheful si parca m-au ocolit cuvintele. Vedeti voi, la sfarsitul lui ianuarie, am pierdut omul cel mai drag de pe lumea asta pentru mine. A murit mama... Si de-atunci lumea s-a schimbat cu 360 de grade. Am ramas doar eu si bunica si de bine, de rau a trebuit sa merg mai departe. A fost greu, dar nu ma plang...In continuare este...Si de-asta va spun ca daca tineti la cineva enorm, spuneti-i in fiecare zi ca il/ o iubiti. Eu asta am facut in fiecare zi cat a trait mama, si sunt sigura ca a plecat stiind cat de mult mi-a umplut ea viata si cat de mult m-a modelat pentru viitor. Si pentru asta ii sunt enorm de recunoscatoare!!!
Va dati seama ca vreo cateva luni n-am avut chef de nimic si nimeni. Am ales varianta aia miseleasca, in care nu am vrut sa vorbesc cu nimeni, si oamenii care intr-adevar ma iubesc au stiut si au inteles. Restul, care m-au dezamagit cumplit, nici nu mai conteaza. Pot sa spun ca am fost norocoasa si am avut parte de niste prieteni minunati care au avut grija de mine, nu m-au stresat ( de fapt, s-au limitat la a ma suna destul de rar, pe principiul "mai traiesti?") si nu s-au suparat cand m-am aratat indiferenta sau nepasatoare. De-aia sunt prietenii mei si va iubesc enorm, dragilor!
Si uite asa, incet incet mi-am revenit. Un rol important l-a avut si bunica mea scumpa, care m-a incurajat sa merg mai departe, sa incerc necunoscutul, sa merg la conferinte, simulari si sa scriu articole, mi-a aratat ca nimic nu mai poate fi schimbat acum si ca plansul nu face deloc bine. Datorita ei mi-am revenit si acum sa zicem ca suntem bine amandoua. Sa tot fim si de acum inainte!!!!
Sa va spun ce m-a mai ajutat pe mine sa merg mai departe...energia altora. Ca sa imi ocup timpul si sa nu ramana nicio clipa prada gandurilor negre, m-am implicat in tot felul de chestii, am fost la simulari ONU, am scris articole, am participat la festivaluri studentesti si sesiuni de comunicari stiintifice etc. Si aici am dat peste niste oameni minunati, niste oameni cu o energie debordanta, care m-au facut sa uit ca viata cenusie si sa privesc, macar pret de cateva clipe totul in roz. As umple tot spatiul de aici daca i-as enumera, dar se stiu ei care sunt... S-o tineti tot asa dragii mei, ca veti face pe multi altii fericiti!
Asa ca dupa atata energie si inspiratie de la niste oameni minunati, am zis ca ar fi cazul sa dau ceva in schimb, si sa reincep sa scriu pe blog. Am atatea de povestit, mai ales ca de curand m-am intors de la Sofia, si trebuie neaparat sa va impartasesc gandurile mele despre vecinii de la sud de Dunare.
Pana atunci, stay tuned si sa ne auzim cu bine!!!
You know you love me,
XOXO
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:*;;)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca esti bine. Florin Cernat :D
RăspundețiȘtergere