Whoaaaa!!!!!
N-am mai postat nimic pe blog de vreo 2 luni si ceva. Nu ca n-as fi avut subiecte destule, dar cred ca mai degraba din prea multa lipsa de timp. Pur si simplu, simt cum timpul o ia la goana mult prea repede, si parca nu mai e suficient nici sa-mi trag sufletul si sa ma alatur si eu in goana asta. De fapt, in tavalugul asta urias, am senzatia ca timpul ma poarta cu el si nu ma slabeste nicio clipa... Acum vreo saptamana, tarziu in noapte, imi aminesc ca ultimul gand pe care l-am avut inainte de a adormi a fost ca poate maine, timpul asta se va oprin in loc si voi avea si eu sansa aia nesperat de minunata de a sta in loc si-a contempla ce am de facut pe mai departe. Evident, nu s-a intamplat, asa ca a doua zi am pornit iarasi in goana mea obisnuita.
Insa promit ca de-acum incolo o sa-mi postez mai des gandurile si impresiile pe blog. Ma rog, asa le tot promit si prietenilor mei de cand m-am intors in tara ca o sa ies cu ei la un suc/bere/ vin etc...si de prea putine ori am iesit in ultima vreme.
Revenind, am avut vreo 2 luni destul de incarcate. In primul rand, am devenit soferita - deci inca un pericol pe soselele patriei( stati chill ca atunci cand o fi sa ies cu masina, va anunt sa stati in casa). Dupa ce mi-am mancat nervii cu un instructor care nu stia ce inseamna punctualitate si cu gropile/canalizarile din oras, am reusit sa posed si eu acel minunat act( in care apropo, am o poza de maniaco-depresiva), care imi da posibilitatea de a ma da si eu mare diva cu masina prin oras. Daaaa, vezi sa nu....
In al doilea rand, m-am trezit la 1 octombrie ca nu mi s-a echivalat un examen de la bursa mea Erasmus, asa ca iarasi am facut riduri pe frunte si mi-am omorat bunatate de nervi, scriind un nou proiect, facand cereri peste cereri si asteptand sa mi se echivaleze aceste cereri. Saptamana trecuta, intr-un final, mi s-a incheiat si mie, intr-un final situatia pe anul 1 de master. Dar na...se poate sa nu regreti ca te-ai intors in tara??? Doamne feri!!!!!!!
Pe urma, evident, am reluat obiceiul de face lungi plimbari la facultate, cu buna intentie de a merge la cursuri - evident, ca orice buna intentie n-a avaut viata lunga, iar acum, singura calitate a acestor plimbari e aceea ca dau jos kilogramele acumulate de la atata gulas in Ungaria( de fapt, cred ca pe alea le-am dat jos cand faceam scoala de soferi - pana la urma, daca Mihaela Radulescu slabeste, eu de ce pana mea sa nu slabesc????). Cursurile nu ma incanta pana la extaz, iar simplu fapt ca am vineri seara de la 18.00 la 20.00 curs( cand e recomandat sa ai parte de activitati cat mai placute, nu de curs despre inceputurile Uniunii Europene), ma face sa crizez la greu. Noroc ca au descoperit baietii destepti de la Harvard School of Public Health, ca ciocolata amaruie e un aliment important contra depresiei, ca altfel, aveam toate sansele sa ajung sa ma tratez de nervi de la frageda varsta de 23 de ani.
Intre toate astea, am reusit sa racesc teribil( partea proasta la racelile mele e ca imi curge nasul mai ceva ca Dunarea la Cazane, deci sunt totalmente moartea pasiunii), am participat la Black Sea NGO Forum, am intalnit oameni super haiosi din Rep. Moldova, care m-au facut sa vreau sa vizitez odata locul ala, macar pentru o saptamana( ma rog, eventual dupa ce trece toata psihoza asta cu gripa porcina si mai primesc si ei niste fonduri pentru sistemul sanitar, ca acolo lucrurile chiar nu stau roz la capitolul asta), eram cat de pe sa-mi fracturez un deget de la picior cand am ales sa ma dau jos din pat tot cu gandul la un "el"( de data ast, doar am afisurat osul - partea buna e ca pot sa prevad vremea cu el :D), ma confrunt in fiecare zi cu toata nebunia asta cu gripa porcina( again, crizez ca din cauza gripei porcine am fost anuntata ca sesiunea de comunicari stiintifice de la Alba Iulia la care de-abia asteptam sa merg, s-a amanat) si am grija sa injur regulamentar in gand pe toti aia care nu-s in stare sa astepte metroul urmator si se inghesuie ca soarecii la cascaval in garniturile care au ajuns sa arate ca trenurile indiene.
Printre astea, am mai avut parte si de o futere ca la carte din partea minunatului nostru sistem de taxe si impozite, cand a trebuit sa-i platesc tatalui meu impozitul pe garajul amplasat pe domeniul public. Ca sa imi citez o prietena din Polonia - I don't need a husband 'cos the Government is fucking me enough. Nici nu vreti sa stiti cat de verde eram la fata cand am lasat banii aia( pe care puteam sa-i cheltui lejer pe alte chestii, gen carti, haine si pantofi) la Adm. Finantelor Publice a sectorului 6. Oare daca ma duc eu intr-o noapte si daram garajul ala, mai platesc impozit???
Anyway, ma opresc aici, ca fluturele ala din stomac imi spune ca nu e totul chiar asa de negru, ci mai degraba gri, si ca ar trebui sa count my blessings - pe bune, in Sudan aia o duc mai rau, nu? Si in plus, acum vreo saptamana am inceput sa ascult colinde - vin Sarbatorile!!!!! Cadouri, zapada, Mosi Craciun , schiat ( sa speram), globulete, atmosfera de party, senzatie de indragosteala etc. Pe vremea asta, n-am cum sa mai ma plang!
See you later alligators!
XOXO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu