vineri, 20 august 2010

Back from Sofia!


Stiti ca va eram datoare cu un post despre my week in Sofia , asa ca iata-l!

Motivul pentru care am trecut la sud de Dunare: de data asta nu-s cumparaturile, ci am fost la SOFIMUN, o simulare ONU foarte dragutza, unde, de data asta, am ars-o ca jurnalist, in speranta ca pot sa ma hodin si eu ...Ti-ai gasit!!!!

Drumul la dus a fost ok...5 intr-o cuseta a CFR-ului, am jucat Mima, am mimat cele mai excentrice si socante chestii( Laura, am facut echipa buna!), ne-am uitat la MASH si Coupling, am facut posta o sticla de cafea si am prins si vreun sfert de ora de somn spre dimineata.

Ajungem la Sofia. Nici naiba din organizatori la gara...Ok, pornim spre hotel, ne cazam si cadem toti lati in pat pana la pranz. Avem wireless in camera si privelistea de la etajul 13 e superba! Yeyyyyyy!!!

Buun...incepe SOFIMUN-ul. Despre organizare, numai de bine. Adica masa de pranz a constat in sandwich-uri. Seriously people, n-am venit aici ca sa tin regim!!!!Vreau carne si eventual si ceva lichid hranitor, adica o ciorba, supa, ce s-o nimeri. Nada...Asa ca vreo 2 zile am protestat vehement si m-am dus la McDonalds'. Pe la sfarsitul saptamanii ni s-a spus ca nu mai au apa imbuteliata, asa ca ar fi cazul sa ne umplem sticlele de la robinet, asa ca am gustat apa de la robinet si in Bulgaria. Are acelasi gust ca si in Bucuresti, de rugina si saracie!

Singura excursie organizata a fost cea la Muzeul National de Istorie, undeva in afara orasului. A meritat , macar pentru imprejurimi si pentru bijuteriile pe care le-am vazut expuse. Pentru cat aur au avut bulgarii, trebuiau sa fie o super tara acum, dar nah, shit happens!!! Plimbarea prin Sofia "cica organizata" nu s-a mai petrecut asa ca am umblat de nebuna si am simtit orasul pe pielea mea. N-a fost prea greu de simtit pulsul orasului, pentru ca seamana izbitor cu Bucurestiul: cersetori, caini vagabonzi, cladiri comuniste, dar cu mult mai multa vegetatie. In mare, e un orasel placut, pe care merita sa-l vezi o data-n viatza si sa mergi mai departe. Am facut poze, am inspirat aerul de Sofia, am dat si peste o sedintza foto cu-o mireasa-n parc, mi-am pus o dorinta si back to hotel, ca trebuia sa ma costumez pentru Political Leader Night.

Si am fost...Cleopatra! Am legat un cearceaf cu 2 ace de siguranta, cu o peruca bruneta cu suvite rosii si cu accesoriile din dotare, am reusit sa par oarecum Cleopatra. Desigur, m-am abtinut sa sar direct pe Cezar, care btw, nu arata deloc rau, dar am format impreuna cu Osama Bin Laden o "noua axa a raului":P. Ia d-aicea nea Bush!!!

N-o sa va plictisesc cu alte detalii despre SOFIMUN - doar recuperam cand ne vedem la o bere/suc/ceai/barfa, nu?

Dupa o saptamana la Sofia am inteles de ce se duc romanii nostri acolo: papa bun si ieftin ( desi nu va apropiati de salate, au mult ustoroi si ceapa si daca nu vreti sa va vomitati stomacul si eventual si ceva ficacior, abtineti-va), tzoale ieftine ( dar vara asta o ard frugal, plus ca geme dulapul de cate am), si privelisti cam ca la noi. Am auzit ca la mare e mai fain, dar poate la anul experimentam si marea, ceva Albena, care va bagati?

Ce mi-a mai placut mie la Sofia? Vecinii si vecinele, hotelul, wireless-ul din camera si menajera care mi-a facut patul, tiramisu din Mall, croissantele de dimineata, automatul de la care beam ceai ( apropo, coffee break insemna cafea sau ceai de la automat, si nimic altceva, asa ca de a doua zi, mi-am adus biscuiti in geanta;)), criza din Consiliul de Securitate care a tinut pana la 4 dimineata, ploaia de toamna care m-a udat cand ne-am intors la hotel la 5 de dimineata, cuvertura de pe pat, pozele pe care le am de acolo, oamenii pe care i-am reintalnit si cei pe care i-am cunoscut acolo, cu promisiunea de a ne vedea si pe la alte MUN-uri.

Insa cand m-am urcat in tren sa vin inapoi acasa, m-am bucurat. Si am rezistat eroic intr-un tren hiper jegos, care dupa ce a intrat in tzara pe la Giurgiu, a luat-o prin Videle ca sa ajunga la Bucuresti. Iar cand m-am dat jos din tren, miroseam mai rau ca aurolacii din Gara de Nord. Dupa experienta cu compania de cai ferate din Bulgaria, promit ca nu mai injur niciodata CFR-ul nostru! Nici macar cand face intarzieri cu orele cand vine din Ardeal!

My advice...daca vreti sa vedeti Bulgaria, merita sa vedeti si Sofia, mai ales daca aveti o companie buna. Si atentie, what happens in Sofia, stays in Sofia, so go for it!

S-ar putea sa aveti ceva probleme cu bulgarii ca is English non-friendly, deci n-o sa inteleaga mare lucru din ce spuneti, dar si voi faceti-va ca ploua, bulgaroaicele is bunaciuni, ei mai putin, sadly, dar u'll figure out something. Just look around, daca sunteti in gashca!

Pana atunci enjoy my pic: Soarele rasare de la sud de Dunare!!!
You know u love me!

XOXO

marți, 3 august 2010

Back to Blogging


Hello people!
Remember me? Tipa aia dementa care crede in Mos Craciun, iubeste zapada si pe P.G.Wodehouse?

Stiu ca a trecut mult timp de cand nu am mai postat nimic, dar n-am avut nici energia, nici cheful si parca m-au ocolit cuvintele. Vedeti voi, la sfarsitul lui ianuarie, am pierdut omul cel mai drag de pe lumea asta pentru mine. A murit mama... Si de-atunci lumea s-a schimbat cu 360 de grade. Am ramas doar eu si bunica si de bine, de rau a trebuit sa merg mai departe. A fost greu, dar nu ma plang...In continuare este...Si de-asta va spun ca daca tineti la cineva enorm, spuneti-i in fiecare zi ca il/ o iubiti. Eu asta am facut in fiecare zi cat a trait mama, si sunt sigura ca a plecat stiind cat de mult mi-a umplut ea viata si cat de mult m-a modelat pentru viitor. Si pentru asta ii sunt enorm de recunoscatoare!!!

Va dati seama ca vreo cateva luni n-am avut chef de nimic si nimeni. Am ales varianta aia miseleasca, in care nu am vrut sa vorbesc cu nimeni, si oamenii care intr-adevar ma iubesc au stiut si au inteles. Restul, care m-au dezamagit cumplit, nici nu mai conteaza. Pot sa spun ca am fost norocoasa si am avut parte de niste prieteni minunati care au avut grija de mine, nu m-au stresat ( de fapt, s-au limitat la a ma suna destul de rar, pe principiul "mai traiesti?") si nu s-au suparat cand m-am aratat indiferenta sau nepasatoare. De-aia sunt prietenii mei si va iubesc enorm, dragilor!

Si uite asa, incet incet mi-am revenit. Un rol important l-a avut si bunica mea scumpa, care m-a incurajat sa merg mai departe, sa incerc necunoscutul, sa merg la conferinte, simulari si sa scriu articole, mi-a aratat ca nimic nu mai poate fi schimbat acum si ca plansul nu face deloc bine. Datorita ei mi-am revenit si acum sa zicem ca suntem bine amandoua. Sa tot fim si de acum inainte!!!!

Sa va spun ce m-a mai ajutat pe mine sa merg mai departe...energia altora. Ca sa imi ocup timpul si sa nu ramana nicio clipa prada gandurilor negre, m-am implicat in tot felul de chestii, am fost la simulari ONU, am scris articole, am participat la festivaluri studentesti si sesiuni de comunicari stiintifice etc. Si aici am dat peste niste oameni minunati, niste oameni cu o energie debordanta, care m-au facut sa uit ca viata cenusie si sa privesc, macar pret de cateva clipe totul in roz. As umple tot spatiul de aici daca i-as enumera, dar se stiu ei care sunt... S-o tineti tot asa dragii mei, ca veti face pe multi altii fericiti!

Asa ca dupa atata energie si inspiratie de la niste oameni minunati, am zis ca ar fi cazul sa dau ceva in schimb, si sa reincep sa scriu pe blog. Am atatea de povestit, mai ales ca de curand m-am intors de la Sofia, si trebuie neaparat sa va impartasesc gandurile mele despre vecinii de la sud de Dunare.

Pana atunci, stay tuned si sa ne auzim cu bine!!!

You know you love me,

XOXO