Pentru ca Polirom-ul il publica ( chick-lit-ul de la Humanitas sunt mult prea triste si dramatice cateodata, iar Lira de-abia a inceput sa le publice, asa ca nu pot sa-mi dau cu parerea, inca)
Am inceput timid cu Sophie Kinsella - seria shopaholicei Becky, care m-a facut sa recunosc cat de mult imi place sa merg la cumparaturi ( de orice - chiar si piulitze, parol!), dar, spre deosebire de Becky eu stiu cand sa ma opresc si sa nu ajung la datorii impresionante pentru o pereche de pantofi - poate pentru doua sau trei:). Am continuat cu Lauren Weisberger - Chasing Harry Winston pe care mi-am cumparat-o la Budapesta, am mai imprumutat cateva de la Danutza, mi-am cumparat un chick-lit rusesc, cel al Oksanei Robski, apoi unul arab - Fetele din Riad(teribil de cuminte pentru gustul meu), am citit chick-lit-uri despre dependente de pantofi, despre femei disperate sa aiba copii doar pentru ca asa e la moda ( a se vedea Nevestele din Bath), am citit chick-lit-uri politiste ( Gucci- Gucci- Coo) si povestea Julietei descoperita peste timp de o stramoasa a ei ( Ann Mortimer - Julieta) sau clasicele povesti despre organizatoarea de nunti care-si gaseste Alesul la o nunta pe care o organizeaza ( Katie FFORDE -Se poarta nuntile) sau bona care sa indragosteste de tatal copiilor de care are grija ( Aproape casatoriti - Jane Costello).
Stau la rand altele despre viata pe 5th Avenue, despre cum e sa fii mostenitoarea unui brand de pantofi care da faliment, despre cum sa editezi carti avand o sefa de-a dreptul despotica, de care sa nu-ti pese pentru ca te indragostesti de un autor a carui carte trebuie transformata in bestseller, despre cum sa te impaci cu soacra, si multe altele...
Nu va imaginati ca daca citesc asa ceva inseamna ca si cred ca viata e la peachy ca in romanele astea. No way, Jose! Dar e fun sa citesti cum vreo eroina pretentioasa din pretentioasa Londra se trezeste in vreun impas mai deocheat sau sa vezi ca dilemele zilnice ale unor fatuci se rezuma la ce pantofi sa poarte la vreo intalnire hot. Daca vreti, chick-lit-ul de acum e echivalentul romanelor de dragoste de demult...ca in orice chick-lit v-ati uita, e musai sa fie si vreo poveste de dragoste, care oricat de siropoasa si clasica e...tot te face sa visezi cu ochii deschisi. Bine, nu toate sunt siropoase...Adica Hugo, care e frumos sa-ti bati copiii, e totusi un fotograf de nunti - deci fara job fatal de James Bond.
Am inceput de prin facultate sa citesc chick-lit-uri...Iar acum la doctorat, cand in timpul zilei ma cufund in vreun tom de 700 de pagini care contine memoriile vreunui oficial american sau britanic, credeti-ma ca nu-mi mai arde seara de Kafka sau Tolstoi. Pe cei din urma i-am citit in liceu, si m-au marcat suficient de mult cat sa le stiu valoarea si sa le-o apar. Dar acum, cand viata se imparte intre doctorat si multe alte chestii administrative, un chick-lit e tocmai ce-mi trebuie. Imi aduce relaxare, unele ma fac sa rad cu lacrimi, altele ma fac sa visez cu ochii deschisi la momentul cand as avea curajul sa-mi deschid propria librarie sau sa las totul in urma si sa plec sa explorez Africa.
In viziunea mea, chick-lit-ul e cel mai ieftin psiholog pe care si-l poate permite oricine (totusi, mi-e greu sa imi imaginez vreun barbat citind Sophie Kinsella). Nu te obliga nimeni sa vorbesti, nu-ti trage nimeni vreo teorie care incepe cu "totul porneste din copilaria ta", nu-ti ia nimeni bani ca sa-ti spuna ca trebuie sa te educi sa nu te mai gandesti la probleme ( sa ma ierte psihologii, dar prea mult psycho-babbling strica). Pur si simplu, iei cartea in mana, te pui pe citit serios, razi de te dor muschii abdominali si instantaneu ai o stare mai buna. Dintr-o data, ai mai mult curaj, vezi lucrurile mai clar si-ti zici ca toate problemele pot sa se duca naibii!!!!!!!!
Asa ca dragelor si dragilor, va recomand sa incercati! Numai cand vi se pare ca vi s-au inecat corabiile sau credeti ca nu se poate mai rau ( se pare ca se poate si uneori tragedia vine tocmai din alegerea tapetului potrivit?!?).
Pentru recomandari de titluri va stau la dispozitie :)
P.S. Despre carti serioase mai incolo, ca inca nu am terminat Murakami-ul inceput de un secol ( Intre timp am dat de depresie, Padurea norvegiana ameninta sa ma adanceasca si mai tare, asa ca am lasat-o departe si m-am apucat de citit chestii mai "lumesti", gen Viata Secreta a lui Evie Hamilton)
